Trecutul
României începe încă din Sarmisegetuza și ține până...acum o secundă, dar aș
dori să vorbesc despre izvoarele nescrise ale României, monumentele.
În
desișul pădurii Moșnei se află o groapă de 15 m adâncime în ea fiind podul unui
palat. Legenda spune că, pe timpul războaielor dacice, natura a vrut să
distrugă dacimea. Un mândru voinic a luptat pentru a apăra o prințesă dacă, dar
când voinicul a terminat de tăiat aproape toți copacii, un stejar gigant l-a
strivit și apoi a aruncat palatul în hăul pământului până când nu s-a mai
văzut, groapa fiind „mormântul palatului”.
Aș
zice că niște fonduri europene ar putea să reconstruiască minunea, dar totuși
nu se poate. Nici toți magicienii Terrei nu ar putea să-l refacă. Aș zice că e
nevoie de curaj ca să încercăm, să clădim palatul cu iubire și
responsabilitate, să fim perseverenți, să muncim în echipă și cu puțină știință
ce să ne spună cu exactitate ce am construit.
O
copie, un derivat sau exact palatul noi am clădit?!
Dacă
aș conduce această operație de reconstrucție, nu aș construi palatul, ci tot
orașul dac, cărămidă cu cărămidă, pai cu pai, dac cu dac.
Cu
ce se ocupau oamenii de atunci? Ce purtau? Cum se jucau copiii? Ce sărbători
aveau? Asta aș întreba știința, dar mai e mult până aș avea șansa să pot
conduce o asemenea operațiune.
Demult,
Ștefan cel Mare a apărat Moldova de turci și polonezi cu prețul vieții sale.
Acum eu aș dori să spun că nimeni nu l-a apreciat pentru asta. Acum cred că
toți ați spune că sunt nebun, dar numai statui și biserici?
La
naiba cu autorii! De ce n-ați reconstrui o bătălie de-a lui Ștefan cel Mare?
Dragii mei scriitori, de ce n-ați scrie poezii, mii de mulțumiri lui Ștefan cel
Mare că a reușit să vă țină români adevărați, că fără de el am vorbi turca sau
poloneza astăzi.
Vă
plângeți că turismul nu aduce bani! Cum să dea bani turiștii străini dacă tot
ceea ce văd aici, la noi, sunt peisajele cu politicieni nevăzători!
Dar
și eu sunt de vină, și toți oamenii, românii, că nici noi nu i-am trimis o scrisoare de mulțumire
lui Ștefan.
Dar
totuși viața e schimbătoare, așa că, cine știe?
Poate România va evolua...
