Marea mea iubire

Fluturi zboară pe câmpii,

Iarba verde iar renaşte,

Un copil e fericit,

Mulţumindu-i că se naşte.


Mereu mă-nvaţă de bine

Ferindu-mă de tot ce-i rău

Oferindu-mi iubire

Din adâncul sufletului său.


O viaţă-ntreagă o iubesc,

Iar uneori îi dovedesc

Că-i totul pentru ea

Mama, dragostea mea.


Iar când eu mă lovesc

Ea mereu mă ridică

Şi eu pe ea o îndrăgesc

Că nu mă ceartă şi nu îmi poartă pică.

Tatăl meu

Tata sau mama?

Mama sau tata?

Putere sau inteligenţă?

Întrebările care îi fac şi pe cei mai înţelepţi bătrâni să dea

din umeri.

La fel ca mama e iubitor şi îi pasă de copilul său.

Tatăl meu este liderul familiei, face treburile cele mai grele,

vrea ca eu să îi calc pe urme, e iubitor ca mama şi nu dă

înapoi când vede proiecte mari. Are o influenţă mare asupra

copilului dacă acesta este băiat şi vrea ca el să îi semene

exact.


Are ochii medii, verzi şi interesaţi, urechile mari şi

ascultătoare, gura medie şi activă şi nasul măricel.


nu este egoist, nu râde mult, e harnic ca o furnică, ajută

mereu când poate, e haios, nu stă mult acasă dă cele mai

mari şi mai frumoase dovezi că ne iubeşte.

De aceea tata mă face să îl iubesc!

Mătușa Cătălina

Mătușa Monica, Mariana, Geanina, dar ce e așa de special la Cătălina?
E mai frumoasă?...
E mai deșteaptă?...
Dă mai multe cadouri?...
Atunci de ce e ea mai specială?
Suntem la aeroport. O femeie înaltă, brunetă, cu ochi ce-au văzut multe, vine spre noi.
Mătușă Cătălina! și mă duc la ea să o îmbrățișez.
Am venit aici pentru un geamantan de îmbrățișări de la tine!
În primul rând are umor, în al doilea rând e iubitoare.
În drum spre casă mama și Cătălina discută problemele membrilor familiei Petrina.
Mătusă, te rog, lasă-i pe ceilalți în pace, ai venit aici pentru a-i bârfi?
Măi, tu cel ce-i pasă de toți și îi iubește! Și mă sărută pe obraz.
În al treilea rând nu-i încăpățânată și e iubitoare.
În casa bunicilor de la Grozești eu tastez de zor pe laptop, deodată vine mătușa și mă îndeamnă să iau masa.
Of, of, mă supăr eu că-mi părăsesc amicul.
Aș mai putea spune și că e iubitoare și bună la vorbe și e iubitoare.
De aceea eu o aștept cu nerăbdare, ea având locul III ca importanță în familie.
Și nu o să stau numai pe laptop...
Și nu o să o las singură deloc...
Și o să o ajut...
Pentru că e iubitoare!

La multi ani tuturor cu numele de Petru, Petronela si Pavel! P.S.:Multumesc pentru cele 4000 de vizualizari!

Richard - inimă de leu

 

 

Goarnele răsună... Liniștea timpului e tulburată de nechezatul cailor, huruitul copitelor, zdrăngănitul armelor, strigăte de luptă. Din norul de praf ce se apropie se deslușesc mai întâi drapelele colorate, penajele coifurilor, apoi se desprinde zidul de fier strălucitor al cavalerilor înarmați cu lănci gata de atac. Armura lor sclipește  în soare, scuturile poartă blazoane cu lei, vulturi sau dragoni, pelerinele fâlfâie prin aer, armele zâmbesc în soare ca nebune, caii galopând în asfințit...

Poate nu ai înțeles! Așa că îți mai spun o singură dată, dar în alt fel. De nu ne vei da 100.000 de galbeni și 5000 de femei îți voi arde sufletul, înjunghia inima și fura onoarea!

Sufletul meu îi aparține lui Dumnezeu, inima – doamnei mele, iar onoarea mie însumi, replică Richard conducătorului italian venit spre cotropire pe pământurile sale.

D-ar n-ai văzut cum ți-am transformat barbarii tăi de strămoși în sclavi?! Nu ți s-a rupt sufletul când ți-am ars regatul întreg? N-ai plâns când ai auzit țipetele de groază ale armatei tale torturate? Atunci n-osă-ți pese când te vom trage-n țeapă și-ți vom da foc. Așa că dacă-mi trimit armata te voi tortura, vei muri în chinuri, iar...

Dacă!

Mori! Urlă regele la culme de îndârjit.


Doi spadasini se năpustesc spre Richard, care parează  loviturile cu greu, dar cu dorința sa de răzbunare reușește să-i trimită la cel de sus. Regele italian rămâne fără de cuvinte, văzându-și frații săi de arme cu sabia-n piept. Acesta întinde mâna spre sabia-i din teacă, dar mâna-i despicată de-o altă sabie-ascuțită din nobilul metal. Regele-i statuie, aflând pe propria-i piele că cel mai bun aliat al său s-a aliat cu englezoiu de alăturea de el. Nu știe că englezu nu-i simplu țarănoi, ci om cu sânge albastru și minte ascuțită ca sabia-i din teacă. Regele sare spre-o moarte onorabilă pe fereastra deschisă urlând armatei sale să ardă tot castelul. Oștirea lui de-o mie de soldați mânată și mâncată e de câțiva lupi înfometați, arcași ce trag săgeți în ochii ce odat au râvnit la acele bogății. Așa că moartea-i e degeaba, fără onoare, fără de trâmbiți, și moartea celorlalți ostași atârnă greu balanța spre Richard cel umil. Astfel cotropitorul i-a șah-mat accentuat și moare în bătălia lui cu Richard, ce o credea ușoară ca o floare.

noua publicatie cu Povesti modificate

Cearta cuvintelor

Au fost odată cuvintele.
Toate se numeau Fericire, Bucurie, Speranță, Glorie,etc. Dar era un cuvânt, Ceartă, și acesta le-a spus într-o zi celorlalte:
Cuvântul Lider e mai bun decât voi!El îi are pe Bogăție, Mâncare, Amuzament și pe Nu.
Nu este aici lângă mine. Spune Salut Nu!
Nu!
Deci Lider are bani, voi sunteți săraci, el are mâncare, voi n-aveți, el are comedie, voi sunteți plictisiți, dar vi-l dau pe Nu cadou.
Așa că, Lider e liderul vostru?
Nu!
Ebun cu voi?
Nu!
Îl mai suportați?
Nu!
Și s-a iscat o ceartă! Toate cuvintele țipau, urlau și se bateau două tabere: cea a revoltaților și cea a celor ce încă îl iubeau pe Lider.
Dar cuvântulRăpitor l-a răpit cu Nu și...ce s-a întâmplat?! Toată lumea s-a liniștit. Liderul era egal cu celelalte cuvinte și Pacea domnea.
Dar acum vă salută cuvântul Sfârșit!