Învățatul este greu, dar cum ar fi realitatea fără
școală?
La-nceput de săptămână cu mâinile împreunate ne-am ruga
să ne lase înapoi la școală cuprinși de rușine și plictiseală, scârbiți de
joacă și de viață.
Acum toți învață. Muncitorii ce-și termină munca ziua,
merg seara la școală. Femeile și fetele sărace merg la școală duminica după ce
au muncit toată săptămâna, soldații ce-și pun mâinile pe caiete după ce se
întorc epuizați de la instrucție, orbii și muții ce învață în alfabete
diferite, prizonierii ce învață să scrie și să citească în închisoare.
Așa când vom ieși pe ușă dimineața sau după-amiaza, să ne
gândim că în aceeași clipă că mai sunt
alți 80.000 de oameni care se duc la școală în aceeași regiune. Dar ce zic eu!
Să ne gândim miliardele de oameni de orice vârstă, limbă sau culoare ce merg la
școală pe ulița satului sărac, sau pe trotuarele din orașele zgomotoase, pe
malurile oceanelor, unii prin arșița soarelui, alții prin ghețurile nordului,
prin deșert pe o cămilă, sau prin mlaștini cu cizmele de mărimea 45, cu barca
prin Veneția, cu ATV-ul pe dealurile României, singuri, cu bâta pentru a se
apăra de câini, sau în grupuri cu un adult, îmbrăcați în mii de feluri,
învățând în atâtea limbi.
Deci să avem curaj și să luptăm pentru școală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu