O intamplare foarte, foarte ciudata!

O intamplare foarte, foarte ciudata

Enache Emanuel

Era odata, o zi de tomna, ca de n-ar fi fost, n-as mai povesti. Era rece, cetoasa, cu copacii dezbracati, ce sa mai! O autentica zi de toamna!

Intr-o casa incalzita doar de 2 sobe se jucau doi copii, Valentina si Daniel. Acesti doi copii nu se puteau dezlipi unul de celalalt, asa ca decisera ca sa doarma amandoi in aceeasi camera.

Venise seara. Cei doi copii nu puteau dormi.

-Valentina, dormi?

-Eu nu, tu?

-Nici eu. Vrei sa jucam ceva?

-Ce?

-Un, doi, trei si!

-OK.

-Un, doi,trei! ZZZZZZZZZZZZZZZZZzzzzzzzz.

Copiii adormisera ca doi muncitori dupa o zi grea, bustean!

-Unde ne aflam!?

- Nu stiu!

Copiii se trezira pe pamant violet cu cer verde. Plantele erau mici si rosii, iar copacii mari cat blocul si negri ca intunericul! Spre copii veneau 2 omuleti verzi cu antene si nasuri de furnicari. Purtau tricouri pe care scriau "Mihaela si Dan, BFF!".

-Citrijak! Jloposh?

-Uite, Valentina, cred ca suntem in Bulgaria! Numai acolo se vorbeste asa!

Fiintele necunoscute (FN) se privira intrebator si izbucnira-n ras:

-Puah! Hihihi! Ne cerem scuze, nu stiam ca sunteti pamanteni, dar totusi, bine ati venit pe Taramul Fanteziilor!

-Cum va numiti? intrebara copiii. FN?

-Nu! Pe mine ma cheama Dan, iar pe ea o cheama Mihaela, impreuna suntem BFF! Best Friends Forever!

-Ai auzit, Valentina? soptise Daniel. Astia sunt dependentii de Facebook de care ne povestea tata!

-Nu cred! Nu vad cladiri, nici orice forma de electricitate! Suntem pe pamant necivilizat!

-Sa-i lasam sa vorbeasca, OK?

Intre timp si FN socializasera:

-Iiiii! Pamanteni! O sa reusesc intr-un final sa-mi termin tema la Disectie!

-BFF, esti bala, bala cum zice diriga? SAU te-a inebunit prototipul de Facebook furat?

- Nici una, nici alta, dar eu am nevoie de un specimen uman ca sa-mi termin tema la Disectie, asa ca la o parte!

Mihaela scoase cutitul si ii ameninta pe pamantenii nostri. Valentina si Daniel nu lasa-ra garda jos! Trasera o fuga de scoteau foc din pantofi! Nu credeau! Pur si simplu nu credeau ca o sa fie taiati! Se apucara de plans si de urlat, dar cum ne invatara grecii, frica da mai multa forta! Si fugeau si fugeau!

Buf!

Valentina si Daniel cazura din pat. Totul fusese un vis.

-Am o idee! Ce-ar fi sa nu mai dormim in aceeasi camera?

-Cred ca e o idee buna, Dane! Somn usor!

-Stai, eu vroiam sa dorm aici! Uf, uf!