Verdele primăverii

A intrat grandios în lume, trimițând iarna la plimbare. A semănat de toate, topind pătura de zahăr. A făcut culcușuri chemând animalele. O lume întreagă a renăscut sub privirea ei.
O mama bună, tânără ca o adolescent, haioasă ca un pinguin la mare, verde ca o frunză i-i părul, albaștri ca noaptea i-s ochii, frumoasă ca o zeiță îi ea, Primăvara.
Plantează, crește, drege, seamană, construiește și se joacă.
Șoptește ca un purice și animalele vin.
Râde cât un vierme și plantele o privesc.
Cântă și o simplă notă și cerul se deschide.
Primăvara a venit! râd copiii fericiți. Haideți afară!
Râsete, chicoteli, chiuituri, zâmbete și multă energie caracterizează ,,recuperarea de la iarnă.
Dar cine vine de pe dealuri? De ce cresc stejari din urmele ei? Ce se aude așa de bucuros?
Primăvara răsare, copacii se joacă, florile dansează, dar...
Cât va dura? întreabă un bătrân de două secole?
Șase luni!
Bătrânul moare și învie deodată de bucurie la auzul răspunsului. Totul e verde, totul e cald, totul e primăvăratic!
Bine ai revenit, o, dragă primăvară!