Venele cu inima, cu ele
Ai făcut pachet de țigări.
Te-ai apucat de fumat
Că era la modă.
Primăvara am scos fumul suflat în sine
Și-am umplut pachetul cu petale de trandafir!
Ți l-am dat. L-ai cântărit, și, dezamăgită,
L-ai aruncat, înjurând râzând.
Doar vântul a deschis pachetul
Iar, pentru un moment,
Puteai jura că te afli la umbra unui cireș japonez.
Patriot fiind, am plecat
Am stat de vorbă cu Blaga și Bacovia
Doar că ei trăiau în monolog. Poezii
Erau rostite de domnișoare eleve
Cu nonșalanță.
Solidar, mă simțeam insultat:
Cum să fiți în relații stabile și să nu plângeți citindu-i pe clasici?
Am deschis fereastra. Nimeni nu privea
Înăuntru. Și mă simțeam singur
De ce? Deoarece peisajul era cu cer roș'
Apocaliptic, dar cu flori neofilite;
Doar eu priveam pe fereastră
Ironia e că nu eu am fost cel care a spus că ochii sunt ferestre către suflet.
Strofa întâi s-a multiplicat, copy-paste peste tot
Peste romantism. Atunci romanța a murit și-nviat
Ca existențialism. Nemailuând în serios sentimentele,
Am început să explorez
Mâini, poale, piepturi, guri
Din datorie.
Încă-mi imaginez că cele care-mi admiră portretul o fac doar dintr-o politețe oficială.
De aceea sunt gentleman și ofer același lucru, înzecit.
Adevărat a înviat
„Xulescu, nu e treaba ta ce fac ceilalți, tu ai venit aici ca să înveți!”
Serios?
Atunci de ce lecțiile reprezintă
Un deja-vu continuu
Iar eu trebuie să sufăr,
S-aud de „medici în drept”, și
„De ce trebuie să știu unde e Basarabia?”
Se mândresc moldovencele de unde-s…dar doar băutura consumată le recomandă originea.
Așadar:
Singur. Prost printre intelectuali,
Nebun printre umaniști care vor la medicină
Și teribil de aromantic printre
Crush-uri și oameni cu crush-uri.
Dacă dragostea trece prin stomac, atunci am ajuns anorectic.
Și nu mai pot plânge, scâncind „Mamă, mi-i foame!”
Că tata mă-ncurajează să fiu bărbat și să dobândesc imunități.
Ah, ce naiba fac?
Până la urmă, cea mai
Romantică experiență din viața mea
A fost dezbrăcarea carcasei de plastic
De pe pasta cu care am scris asta.
