Translate

Google+ Followers

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Scrisoare catre doamna mea invatatoare Mihaela Chetrosanu


Cei patru ani de scoala

Aceasta compunere este mesajul meu de adio pentru doamna invatatoare Mihaela Chetrosanu.

Aveam 7 ani pe atunci…

Era toamna…anotimpul ce aduce invatatura cea greu de imblanzit. Sfios mergeam tinut de manuta tremuranda a mea de mama. Mergeam spre scoala…o casa plina de 4 adulti nervosi cu creta in mana dreapta si in stanga cu un trandafir. Intrasem in clasa unde erau colegii mei vechi si noi. Invatatoarea era aacolo. Ea ne-a salutat , ne-a spus ce vom face, ne-a dat manuale, orare si creioane. Atunci mi-am dat seama ca nu va fi greu.

Dupa ce am terminat primul an scolar am luat-o de la capat dar cu ore noi, orare noi, lectii noi si profesori noi. Inceputul si sfarsitul au fost la fel. Dar au inceput sa curga valuri de ura, invidie, batai, tipete. Mi s-aa facut frica si am inceput sa fiu mai rapid, mai inteligent si mai invidiat.

Al treilea an a fost cu totul mai greu. Profa era mai nervoasa, mai usor de suparat si mai greu de inveselit. Atunci au inceput sa se deschida pagini noi, capitole noi si ore noi noute. A fost frumos dar greu, lung dar usor. Erau mereu combinatii de lucruri diferite.

Am uitat sa spun de la inceput cum arata invatatoarea, era blonda cu parul lung, ochi sclipitori, cu vesta, pantaloni si papuci cu toc. Pe scurt o femeie normala.

Al patrulea an a fost un razboi de romani desteptati, eroi de povesti, domnite ale frumusetii, sarguinte, caiete terminate, etc. toate cu un general  autor inteligent.

Caietele se impovarau cu haine negre albastrui brodate cu semne de punctuatie. Rani ca de fier tineau mainile soldatilor elevi cu sabiile cu varfuri negre si subtiri.

Anii tineri ai claselor primare s-au topit sub lumina timpului. Acum ne imbarcam pe vaporul clasei a V-a .

Invatatoarei mele ii spun :

LA REVEDERE SI SUCCES !

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Follow by Email