BUNICA – OGLINDA COPILĂRIEI MELE

 

Mama tatălui meu, bunica, mi-a fost o mamă și o soră în același timp. Când cădeam ea mă ridica, când mă juleam mă făcea să uit de julitură, când eram obosit ea mă adormea în condiții de 5 stele galactice. Voinică ca o luptătoare , înaltă cât un baobab, caldă ca o vară ecuatorială, protectoare ca un înger divin, bunica se juca, mă hrănea, mă adormea, mă proteja, mă iubea... odată eu m-am speriat de o pisică când eram eu bebeluș și ea mă ținea în brațe. Eu am sărit  și am făcut să cădem și ea se învinuiește și acum:  „Din cauza mea!...”

Cam toată copilăria mea mi-a fost scrisă de bunica mea, ea mi-a spus să îmi fac prieteni, ea m-a învățat de bine și Ea m-a învățat să o iubesc. Eu, cel ajutat, a trebuit să fiu învățat  să o iubesc.

Păr negru din abis, ochi căprui de ciocolată, nas mijlociu și puțin cârn, urechi mari ca ai elfilor și o față superbă, aceasta este  pe scurt descrierea chipului celei ce m-a crescut.

Îi sărutam mâna și ea îmi dădea părul în susși mă săruta pe frunte. Mergeam împreună la umbra copacilor din fundul grădinii. Ea își înfingea degetele în părul meu și începea mângâiatul și scărpinatul. Mă uitam la cer printre frunzele copacilor și o vedeam pe ea , pe mama tatălui meu, bunica, ființa care mi-a fost și este o mamă și o soră în același timp.

 

Ograda bunicii

Ograda bunicii

A venit toamna de 2 luni...

Blocul din Răducăneni a fost reședința mea până acum.

Dar bunica? Ce mai face ea? Oh, ea! Să vedem...

Am ajuns în casa mea din Bohotin: Casă, dulce casă!, gândul meu urla în deșertul neuronilor evoluați. Poarta era deschisă. E semn că bunicul a fost acolo. GPS-ul meu din amintiri avea o destinație precisă: Ograda

Inima mă ducea la bunica, creierul în camera mea, dar picioarele dominante călcau spre ogradă.

Acolo era... grajdul, podul( plin cu șoareci), fierăria, magazia, butoaiele, lemnele, grădina! Toate erau acolo alcătuind țesutul amintirilor pierdute în trecutul crud.

Cocosul guraliv, cântăreț și nebun urla de zor, încercând să recreeze un ritual de împerechere. Puii speriați zburau, zburdau și fugeau de cocoș, toate în același timp. Găinile ascultau nebunul guraliv de parcă ce făcea era artă pură.

Pe stâlp era barza în cuib, rândunicile pe acoperișuri și ciorile bătăușe păsărind de zor că zici că au luat nota 10 la muzică.

și eu eram acolo, privind spectacolul, auzind concertul, blocat de atâta zgomot.

și bunica, ea stătea cu mâinile sus, așteptând momentul oportun pentru o sperietură.