O intamplare foarte, foarte ciudata!

O intamplare foarte, foarte ciudata

Enache Emanuel

Era odata, o zi de tomna, ca de n-ar fi fost, n-as mai povesti. Era rece, cetoasa, cu copacii dezbracati, ce sa mai! O autentica zi de toamna!

Intr-o casa incalzita doar de 2 sobe se jucau doi copii, Valentina si Daniel. Acesti doi copii nu se puteau dezlipi unul de celalalt, asa ca decisera ca sa doarma amandoi in aceeasi camera.

Venise seara. Cei doi copii nu puteau dormi.

-Valentina, dormi?

-Eu nu, tu?

-Nici eu. Vrei sa jucam ceva?

-Ce?

-Un, doi, trei si!

-OK.

-Un, doi,trei! ZZZZZZZZZZZZZZZZZzzzzzzzz.

Copiii adormisera ca doi muncitori dupa o zi grea, bustean!

-Unde ne aflam!?

- Nu stiu!

Copiii se trezira pe pamant violet cu cer verde. Plantele erau mici si rosii, iar copacii mari cat blocul si negri ca intunericul! Spre copii veneau 2 omuleti verzi cu antene si nasuri de furnicari. Purtau tricouri pe care scriau "Mihaela si Dan, BFF!".

-Citrijak! Jloposh?

-Uite, Valentina, cred ca suntem in Bulgaria! Numai acolo se vorbeste asa!

Fiintele necunoscute (FN) se privira intrebator si izbucnira-n ras:

-Puah! Hihihi! Ne cerem scuze, nu stiam ca sunteti pamanteni, dar totusi, bine ati venit pe Taramul Fanteziilor!

-Cum va numiti? intrebara copiii. FN?

-Nu! Pe mine ma cheama Dan, iar pe ea o cheama Mihaela, impreuna suntem BFF! Best Friends Forever!

-Ai auzit, Valentina? soptise Daniel. Astia sunt dependentii de Facebook de care ne povestea tata!

-Nu cred! Nu vad cladiri, nici orice forma de electricitate! Suntem pe pamant necivilizat!

-Sa-i lasam sa vorbeasca, OK?

Intre timp si FN socializasera:

-Iiiii! Pamanteni! O sa reusesc intr-un final sa-mi termin tema la Disectie!

-BFF, esti bala, bala cum zice diriga? SAU te-a inebunit prototipul de Facebook furat?

- Nici una, nici alta, dar eu am nevoie de un specimen uman ca sa-mi termin tema la Disectie, asa ca la o parte!

Mihaela scoase cutitul si ii ameninta pe pamantenii nostri. Valentina si Daniel nu lasa-ra garda jos! Trasera o fuga de scoteau foc din pantofi! Nu credeau! Pur si simplu nu credeau ca o sa fie taiati! Se apucara de plans si de urlat, dar cum ne invatara grecii, frica da mai multa forta! Si fugeau si fugeau!

Buf!

Valentina si Daniel cazura din pat. Totul fusese un vis.

-Am o idee! Ce-ar fi sa nu mai dormim in aceeasi camera?

-Cred ca e o idee buna, Dane! Somn usor!

-Stai, eu vroiam sa dorm aici! Uf, uf!

　

Viitorul trecutului diplomă

Trecutul României începe încă din Sarmisegetuza și ține până...acum o secundă, dar aș dori să vorbesc despre izvoarele nescrise ale României, monumentele.

În desișul pădurii Moșnei se află o groapă de 15 m adâncime în ea fiind podul unui palat. Legenda spune că, pe timpul războaielor dacice, natura a vrut să distrugă dacimea. Un mândru voinic a luptat pentru a apăra o prințesă dacă, dar când voinicul a terminat de tăiat aproape toți copacii, un stejar gigant l-a strivit și apoi a aruncat palatul în hăul pământului până când nu s-a mai văzut, groapa fiind „mormântul palatului”.

Aș zice că niște fonduri europene ar putea să reconstruiască minunea, dar totuși nu se poate. Nici toți magicienii Terrei nu ar putea să-l refacă. Aș zice că e nevoie de curaj ca să încercăm, să clădim palatul cu iubire și responsabilitate, să fim perseverenți, să muncim în echipă și cu puțină știință ce să ne spună cu exactitate ce am construit.

O copie, un derivat sau exact palatul noi am clădit?!

Dacă aș conduce această operație de reconstrucție, nu aș construi palatul, ci tot orașul dac, cărămidă cu cărămidă, pai cu pai, dac cu dac.

Cu ce se ocupau oamenii de atunci? Ce purtau? Cum se jucau copiii? Ce sărbători aveau? Asta aș întreba știința, dar mai e mult până aș avea șansa să pot conduce o asemenea operațiune.

Demult, Ștefan cel Mare a apărat Moldova de turci și polonezi cu prețul vieții sale. Acum eu aș dori să spun că nimeni nu l-a apreciat pentru asta. Acum cred că toți ați spune că sunt nebun, dar numai statui și biserici?

La naiba cu autorii! De ce n-ați reconstrui o bătălie de-a lui Ștefan cel Mare? Dragii mei scriitori, de ce n-ați scrie poezii, mii de mulțumiri lui Ștefan cel Mare că a reușit să vă țină români adevărați, că fără de el am vorbi turca sau poloneza astăzi.

Vă plângeți că turismul nu aduce bani! Cum să dea bani turiștii străini dacă tot ceea ce văd aici, la noi, sunt peisajele cu politicieni nevăzători!

Dar și eu sunt de vină, și toți oamenii, românii, că nici  noi nu i-am trimis o scrisoare de mulțumire lui Ștefan.

Dar totuși viața e schimbătoare, așa că, cine știe?  Poate România va evolua...

new diploma

Roller-Coaster pentru furnici

...-Ti-am spus sa-ti faci curat in camera!
-Bine...
Si cu aceasta am inceput sa fac curat. La aspirator, aici e cam complicat, era imbarlegat cu niste cabluri sub o masa. Sa-i caut accesoriile si  cablul? Pierderi de timp ce trebuie efectuate.
Si-am inceput, gasind un musuroi de furnici.
Intre timp...
-Ati adus mancarea?
-Da ,desteptaciunea voastra!
-Perfect! Acest banchet va fi comun, adica pentru toata lumea!
-Ura!
Bucatarii macelareau si gateau cu viteza luminii, larvele n-au mai putut astepta si s-au nascut si toate furnicile se gateau pentru banchet.
La banchet...
Acesta a inceput. Furnicile nobile discutau problema raidurilor bondarilor, cand...
-PSSSTTSTTTTTS!!!
Un monstru ce avea numai gura inspira atat de tare incat furnicile sunt supte in burta sa cat ai clipi. Regina a incercat sa fuga sau sa faca un tunel dar monstrul isi dadea toata silinta. Aceasta cazu in pantecele monstrului. In drum acolo ceva neobisnuit se intampla.
Regina vazu masina sa de jucarie, sania din capac de pix si multe lucruri de-ale sale ce incapura acolo.
Dar toate se invarteau si sareau fugind de nu stiai ce faceau. Totul era atat de  rapid, ca ochii abia stateau la locul lor, membrele se zbenguiau fara control, iar capul dansa un fel de zbenguiala nebuna.
-BUM!!!
Regina se lovi de-un perete. Totul se sfarsi. Cand se uita in jur vazu Locul unde Dorm Puii de Om.
Iesise prin ventilatie cumva.
-Regina noastra, ati patit ceva?
-...
-Regina!
-Drifting, viteza, coborasuri, intoarceri!Am trecut prin cel mai bun Roller-Coaster pentru furnici! Va ordon sa incercati si voi!
-E vreun risc de deces?
-Este unul. De lasitate!
Morala: Daca vreo furnica vine spre tine cand aspiri ceva, fa-i o favoare si dai o doza de adrenalina.

Magarul Alfred. Coborare pe Planeta Albastra

Era odata ca niciodata etc. un magar pe nume Alfred. Pe atunci puii si copiii erau adusi de berze si vulturi. Ca fiecare nou nascut, Alfred era in Rai, alaturi de celelalte fiinte.
Acesta a mancat, s-a relaxat si a mers la plimbare. Dar odata a vazut o casa.
-Acolo vreau sa ma nasc!
Dar si-a amintit cuvintele lui Dumnezeu:
"Odata ce te vei naste, nu vei mai fi tesalat cu matase, nu vei manca la banchete, nu te vei scalda in lapte si miere, vei deveni muritor ca toti ceilalti muritori.
-Acolo vreau sa ma nasc!
Vulturul a zburat in jos. Alfred putea vedea norii si gradinile Raiului acum ca niste inele miscatoare.
In jurul sau erau stele.Stele si intunericul Nestiutului Taram.
Vulturul abia zbura,pierdandu-si puterile divine plecand din Rai.
Alfred nu putea dormi. Daca cadea? Ingerii i-au spus ca in josul extrem stau strigoi si demoni, cu Scaraoschi in frunte.
Cand s-a uitat in jos a vazut-o.
Planeta Albastra.
Au intrat in nori.
Si au vazut oamenii.Baobabii africanilor, Alpii elvetienilor, si templele mayase.
Dar vulturul nu mai putea si a cazut cu tot cu Alfred.

Revenire

Iarna pleaca, rasar ghioceii, iar florile renasc.
Dar totusi e pustiu...
Nimeni nu-I acolo, nu tu cuc, nu tu privighetoare...
Dar ce-i acolo? Un nor negru se apropie. Dar norul se spulbera si din el iese...
Randunele infurcate, sa le prinzi nici nu se poate!
Berze mari si mititele, sa se mandreasca romanii cu ele!
Vrabiute frumusele, sa ai una si din surcele!
Cucul iese si anunta si prighetoarea asculta!
-Hai iesiti,cuci si mierle, construiti cuiburile, nu pierdeti vreme!
Parca mai multi trandafirii au rasarit si ghioceii s-au inveselit!
Vulturul sta si el si-asculta, nu pierde vremea dupa pasari si oua!
Parca mai multe frunze au inverzit, ca si iarba a rasarit!


Si-am incalecat pe-o mare furnica, ca v-am spus o "mica" minciunica!

Realitate si fictiune.Raportul dintre ele.

Realitatea si fictiunea sunt extreme. Dar cum stiinta si Connect-R ne invata, ele se aduna, se combina si devin "Dumbrava Minunata" sau alt text exceptional.
Putem pune realitatea ca fundatia unei case/fiecare text incepe de la un fapt real. Continuam cu realtitatea/constuim peretii si ajungem la acoperis. Aici intra fictiunea/punem acoperisul. Acum ne lasam imginatia sa zboare/mobilam casa.
Deci raportul dintre realitate si fictiune este ca incepem cu prima si terminam cu a doua. Simplu nu? Atunci de ce nu exista inca 14 bloguri ca al meu?
Punct.