miercuri, 5 iunie 2013

Peisaj nocturn


Noaptea nervoasă pe zi a fugărit-o după care s-a scăldat în oceanul negru, cu ochiul alb dătător de lumină nocturnă.

Întunericul trece totul prin somn și vise, totul e negru ca un abisnesfârșit de mări întunecate.

Animalele trudite de greaua supraviețuire cad ca moarte în căruța lor.

Oamenii iau exemplu, alții petrecând toată noaptea plină de bucurie și insomnie.

Dar cei adormiți așteaptă încă licurul luciu al luminii zilei. Pentru moment ei dorm visând la ziua de mâine, recăpătându-și acum energia.

Pădurea doarme și ea, înaltă și plină de alți somnoroși ce au căpătat un culcuș nou-nouț de la oameni. Totul e negru, dar inofensiv, e întuneric, dar nu se vânează.

„Așezat la gura sobei noaptea pe când viscolește

Privesc focul scump tovarăș, care vesel pâlpâiește

Și prin flacăra albastră-a vreascurilor de aluni

Văd trecând în zbor fantastic a poveștilor minuni.

 

Eu mai văd în colo-n zare

Trei perechi de aripi măiastre

Și-o pasare-n depărtare

Ce altă jumătate n-are.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Follow by Email