NEWS

Ce face Moș Crăciun vara?

“Moș Crăciun este un bătrân prietenos care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun.”
Toată lumea știe asta, dar ce face Moș Crăciun vara? Adică, el muncește, practică sporturi extreme, se plimbă, citește, se bronzează sau spionează copiii, completându-și lista lungă, înnegrită de mine?
În Comitetul Bunicilor ce spun Copiilor Tradiţii şi Abrevieri ce nu pot fi scurte sau CBSCTAS, format din mine şi Bunica Tatiana, figurează acel mit că Moşul trăieşte vara pe Insula Crăciun din emisfera sudică a globului. Dacă dragii mei cititori deja cască, le spun să fie pe fază! Căci pentru următoarea explicaţie vor fi aduse cunoştinţele de geografie din lobul occipital, uitate din gimnaziu.
Când e Crăciunul, în emisfera nordică este iarnă. Acolo Moşul are de furcă cu turbulenţele şi penele de la copita renilor. De unde să ia reni dresaţi, drept rezervă, nu ştiu. În emisfera sudică, de Crăciun e vară; nu-i nici zăpadă, nici reni, nici sanie, nici săptămâni de şcoală închise din cauza iernii năstruşnice, nimic legat de rece şi alb, poate doar moştenirea imperialismului britanic - ceea ce înseamnă că vara în emisfera sudică e iarnă! Aşa că, printr-o inteligenţă a unui geniu de 13 ani ce citeşte prea mult şi nu iese din casă - am demonstrat faptul că Moşul e avatarul frigului şi că urăşte căldura. Aşa că dragi copii, când îi lăsaţi prăjituri şi lapte Moşului, nu le mai încălziţi, deoarece acesta trăieşte mereu şi mereu în frig! 

Când această  poveste-compunere va fi corectată  de vreun profesor, poate că voi fi certat că am făcut un paragraf prea mare, dar explicaţiile geografo-tempo-o-o-emanuele  costă rânduri şi hârtie  şi copaci  şi oxigen  şi vieţi  şi Moş  Crăciun n-a spus niciodată că a luat vreo viaţă, dar ca să nu-mi sperii publicul şi să rămân în zona politicosului în horoscop..., mă voi opri aici.
Prin somn, când Moșul alunecă pe horn în jos, prins de cureaua pantalonilor cu o funie groasă și rezistentă, e musai ca NUMAI ȘI NUMAI copiii să se trezească și să-l prindă pe moșu’, apoi să spună tuturor dimineața că l-a văzut, nimeni recunoscându-i observația, în afara de alți  copii, din păcate. Și eu am pățit asta, dar când eram treaz am auzit o conversație dintre Moș Crăciun și vasalii săi, printr-un dispozitiv Bluetooth, cred. Și parcă era cam așa conversația…
- Roșul Albicios către Sania Plină! șopti superior Moșul, în engleză.
- Recepționat, Roșule! răspunseră în același timp două voci de copii entuziasmați, vocile unor gnomi, probabil, tot în engleză.
- Trimiteți pachetele pentru familia Enache, plus bonusul de copil cuminte al subiectului minor. Și dați liniștea puțin mai tare, over! ordonă sacadat Moșul.
- Negativ, Roșule Albicios, hornul casei e prea mic. Va trebui sa treci la planul B, over. spuseră cele două voci, acum mai calme și mai greu de auzit.
- Negativ, Sanie Plină! După scanarea Renului V.35, toate ușile sunt încuiate. N-am nici o cale de acces a pachetelor, over!
- Trecem la planul C, trimitem Umbrele pentru a trimite pachetele. Nu te speria, over.
Trei umbre mici și slabe create de focul șemineului plutiră până pe parchet, amândouă cu bărbi stufoase, împletite în fel și chip. Umbrele făcură o mișcare ce sugeră punerea în jos a unui lucru lângă brad, acțiune ce făcu mai multe cadouri să se așeze in jurul bradului. Cele două umbre apoi se topiră într-un nor de fum inofensiv. Barba de nea a Moșului se ridică, ascunzând un zâmbet larg și strălucitor, ce a înălbit barba lungă și albă mai mult, până am scăpat o gâfâială ce-l făcu pe Moș să sară. Apoi am auzit din horn:
-Crăciun fericit! Acum doooooooormi… se auzi vocea Moșului mai slabă și mai slabă, urechile cedând ordinelor mele de a se culca și ele, și mi s-a culcat și gura, de mi-a ațipit figura, și am rămas fără rime, de m-am culcat.
-Revin, ce face Moş Crăciun vara?! 
-E psiholog, poate chiar doctor. Când vine Crăciunul, toate jucăriile trebuie să fie gata pentru toate lumile şi dorinţele;  cine face jucăriile? Gnomii moșului! Şi cât timp petrec ei în atelier? Unsprezece  luni şi jumătate, după care dresează renii, inspectează sania, îşi colectează salariul în mâncare. Şi pentru atâta timp de muncă, şi la câţi gnomi moşul deţine la firmă, mereu trebuie să vină vreunul cu vreo cădere psihică, vreo mână ce nu şi-o simte, sau vreo altă problemă. Moşul face minuni.
- Spionează copiii. De pe nu ştiu ce turn sau deal ori munte de pe insula Crăciunului spionează tot ce fac copiii. Fie că se joacă frumos sau urât, Moşu’ îi vede şi îi menţionează în lista sa de copii răi, după care lasă sarcina pe umerii părinţilor.  Cum scrisorile cu dorinţe au ajuns deja la Moşu’, ce să-i ia copilului? Să-l întrebe? N-o să spună, vrea să le facă o “surpriză”. Să-l pună să mai scrie o scrisoare? Este vacanţă; deja a înnegrit o foaie A4 cu dorinţe de-ale copiilor; scris mic, cu creionul slab ascuţit şi scris de doctor. De parcă ei, copiii au uitat de  scrisul  caligrafic de  limba română!... 
- Ce mai rămâne de făcut? Iau şi ei părinţii o jucărie la reducere, doar să afle că a lor odraslă voia rechizite pentru şcoală; acum e foarte dezamăgit. Fără dubii, Moşul vede scena şi va trimite prin curierat aerian cadourile corecte salvând pielea părinţilor. Poate şi Moşu’ e un părinte cu un copil ce poate o să vrea el meseria de Moş…
- Alt paragraf  lung! Of, of!  Da’ oare ce să fac eu, mă las aşa dus de val, şi nu mai am nici idei…Perfect!
Moşul trimite prin teleren “redactorilor” săi  străini saci cu idei şi răspunsuri mereu când aceştia cer unul! Treaba e că, telerenii sunt cam înceţi; eu nu prea mai am ce face, aşa că vă mulţumesc că mi-aţi rezistat ideilor educative şi mi-aţi lăsat angajaţii ninja să vă pătrundă  în casele creierului și  tot credeţi în Moş Crăciun şi în cadourile sale! 
Viitor Crăciun fericit!

Acting green

                In these modern times, around 50% of the human race is slowly destroying itself by polluting the environment. Even putting garbage in a garbage can now is important, as the ozone layer around Earth is slowly diminishing, and the sun’s heat will burn everything. Now, how do we fix this?

What we’ve done to Earth cannot be undone, so what we need to do is to try to stop pollution and save our natural resources for our future generations, which will, hopefully, develop new, and more creative ways to stop pollution in all its forms. 

We need to use finite resources (coal, petroleum, natural gas, metal) to build machines (wind turbines, solar panels) or buildings (trompes, geothermal plants) with which we can generate renewable resources (wind power, solar energy, hydropower, geothermal energy), which we can transform into resources which WE use (oxygen, electricity, potable water) and then save some of them for our future generations.

My plan may be a foolish one. My plan may be unimaginable. But my plan is not impossible. If we unite our nations, if we leave our conflicts behind, if we put down our pride, we can do this. Let’s save Earth.

7 zile - o pălărie

Ador pălăriile! Pur și simplu îmi plac. 

Dacă-i vară, port o șapcă. 

Dacă-i iarnă, port o căciulă. 

Dar mereu am fost fascinat de pălăriile Fedora. 

Au stil, sunt la modă și le poți purta mereu.

Prin obsesia mea pentru pălării de tip Fedora, nu știu cum, am fost transformat într-o zi într-una. 

Nu că mi-a displăcut ideea, dar, la început, nu știam unde mă aflu. 

În prima zi, m-am tot rotit cu privirea peste tot, până am găsit o concluzie. 

Eram în dulapul cu haine. 

Și nu se mișca nimic. 

Plictiseala mă putrezea încet, până m-a adormit. 

Și am dormit mult. 

Să tot fi trecut vreo două, trei duzini de ceasuri, până m-am trezit. 

Apoi am găsit un ceas de piele aruncat pe acolo, după care m-am ghidat. 

În jos, sacul cu ciorapi ținea ușa dulapului deschisă doar ca să intre o rază de lumină ce-mi veni direct în ochi. 

Praful zbura prin rază ca un colibri printr-un cauciuc. 

Și iar mă luă Moș Ene pe la gene…

Când m-am trezit, o bestie îmi mânca puloverul albastru. 

După cum ni s-a predat la orele de zoologie, am identificat monstrul ca fiind o molie. 

Atât de tare m-am speriat că eu voi fi următorul pe lista ei, că m-am rostogolit jos, direct în sacul cu ciorapi ce s-a împins și mai tare în ușă, deschizând-o.

Lumina mă orbi. 

Fugind după mine, toate hainele din dulap căzură peste mine. 

Un băiețel strigă de frică și fugi, împiedicându-se de mine. 

Era o revoluție  totală.

 Băiatul când se ridică, se agăță cu șireturile, fără să vrea, de mine. 

Și fugi copile! 

Trântindu-mă-n cap la fiecare pas, am leșinat de durere….cine știe cât o fi trecut, dar când m-am trezit, o lampă mă fixa cu privirea, un ac cu ață mă îmbrățișa, un croitor înțepându-mă cu el. 

Și de durere am vrut să țip…la ora de pictură m-am trezit, față-n față cu vremea mea, față-n față cu pălăria pe hârtia mea.