Ador pălăriile! Pur și simplu îmi plac.
Dacă-i vară, port o șapcă.
Dacă-i iarnă, port o căciulă.
Dar mereu am fost fascinat de pălăriile Fedora.
Au stil, sunt la modă și le poți purta mereu.
Prin obsesia mea pentru pălării de tip Fedora, nu știu cum, am fost transformat într-o zi într-una.
În prima zi, m-am tot rotit cu privirea peste tot, până am găsit o concluzie.
Eram în dulapul cu haine.
Și nu se mișca nimic.
Plictiseala mă putrezea încet, până m-a adormit.
Și am dormit mult.
Să tot fi trecut vreo două, trei duzini de ceasuri, până m-am trezit.
Apoi am găsit un ceas de piele aruncat pe acolo, după care m-am ghidat.
În jos, sacul cu ciorapi ținea ușa dulapului deschisă doar ca să intre o rază de lumină ce-mi veni direct în ochi.
Praful zbura prin rază ca un colibri printr-un cauciuc.
Și iar mă luă Moș Ene pe la gene…
Când m-am trezit, o bestie îmi mânca puloverul albastru.
După cum ni s-a predat la orele de zoologie, am identificat monstrul ca fiind o molie.
Atât de tare m-am speriat că eu voi fi următorul pe lista ei, că m-am rostogolit jos, direct în sacul cu ciorapi ce s-a împins și mai tare în ușă, deschizând-o.
Lumina mă orbi.
Fugind după mine, toate hainele din dulap căzură peste mine.
Un băiețel strigă de frică și fugi, împiedicându-se de mine.
Era o revoluție totală.
Băiatul când se ridică, se agăță cu șireturile, fără să vrea, de mine.
Și fugi copile!
Trântindu-mă-n cap la fiecare pas, am leșinat de durere….cine știe cât o fi trecut, dar când m-am trezit, o lampă mă fixa cu privirea, un ac cu ață mă îmbrățișa, un croitor înțepându-mă cu el.
Și de durere am vrut să țip…la ora de pictură m-am trezit, față-n față cu vremea mea, față-n față cu pălăria pe hârtia mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu