Because friendship will never fail.

CRĂCIUNUL COPIILOR / CHILDREN'S CHRISTMAS

Crăciunul e o sărbătoare aparte. Mai întâi cauți un brad. Apoi îl împodobești. Apoi te surzesc părinții și bunicii cum trebuie împodobită toată casa. Si apoi îți mai strigă în ureche și că trebuie să faci prăjituri. La sfârșitul zilei ești obosit și te culci...

            Dar dimineața... Toată camera e ticsită cu cadouri, mănânci numai prăjituri și mai ai și casa frumoasă...

            Am observat perspectiva adulților. Acum perspectiva copiilor:

            Te trezești. Vacanță! Ești fericit și te duci să-i scrii moșului. Ce să-i scrii? Hmmm... Stai! Anul trecut nu ți-a adus laptopul de gaming deoarece... Nu era în versuri scrisoarea! Buuun!

            Juma' de oră și ai terminat. Acum ce faci? Hai la joacă! Îți iei sania și geaca și-ai tulit-o! Te dai pe dealuri în sus și-n jos, în sus și-n jos...

            Na! Au trecut 3 ore! Mai stai mult și ești condamnat la ...

            TEME SUPLIMENTARE...

            Așa că fuga acasă! 5 minute și-ai ajuns! Nu-i rău pentru 3 kilometri. Ți-e foame, nu? Atunci hai la bucătărie. Aperitive: Prăjituri; Supă: Caramel lichid; Felul 2: Friptură de ciocolată „Milka”... Ai vrea tu! Hai și mănâncă ceva cu vitamine!

            După ce ai suportat tortura cu mazăre și brocoli ești în camera ta cu pedeapsa temelor de vacanță. Perfect! Și mai e și 16:00! Gata! Nu mai lucrăm cu mănuși! Scrii repede și cu pixul!

            Uf, uf! Trei ore de teme! Dar acum, ca să vină Moșu', trebuie să faci bradul! Haide-m de căutăm decorațiunile! Le-ai găsit bun! Hai în pădure să luăm bradul! Cum? Ai un brad artificial în pod! Psau! Mofturi! Dar mă rog, eu sunt doar conștiința ta... Avem bradul și avem decorațiunile! Perfect! Hai la treabă! Un glob aici, o beteală acolo, niște dulciuri pentru Moșu' și, să nu uităm, steaua din vârful bradului! Gata! Acum te poți culca în pace!

            Stai un pic! E doar 20:30! Hai să ne uităm la un film! Deci, ce alegi? Ala bala portocala, PRO TV, Antena 1, Prima sau Kanal D? Ce să mai? Pe toate 4! Când e publicitate acolo, schimbi aici! Perfect! Cu ce să începem? "Albă ca Zăpada", "O poveste de Crăciun", "Suleyman în Alpi" sau " Crăciunul copiilor"? Stai un pic? Dar asta e...Na! Totu-a fost un vis! Bine că-i...

-        Ia stai! Bradul de Crăciun, cadourile...

            SFÂRȘIT

Viața sub zăpadă

 

Într-o iarnă cenușie, într-o pădure acoperită cu zăpadă, unde o armata de animale erau aproape adormite din pricina frigului, sălășluia un câine numit Urlătorul. Urlătorul fusese crescut de o familie de lupi albi, niciodată știind care era familia sa adevărată. În peștera în care locuia familia Urlătorului, se auzea picuratul apei de pe stalactite. Afară ningea, intrarea în peșteră fiind acoperită cu zăpadă. Puiuții se mirau, văzând zăpada pentru prima oară, adulții stând lângă ei, parcă explicându-le fenomenul.

            Într-o zi Urlătorul merse la vânat. Pusese ochii pe un cerb de culoare închisă, cu coarne proeminente. După ce îl urmărise jumătate de zi pe cerb, nereușind să-l prindă, o haită de lupi flămânzi se alătură vânătorii, dorind să intimideze pe Urlător.

            - A-uuuu! Veniți surorile și frații mei! Veniți și mă ajutați! Un urlet prelung și sinistru se auzi din pădure. Urlătorul îi chemă.

            - A-uuuu! Venim de îndată! Rezistă frate! Masculii și femelele bătrâne fug îndată. Mamele tinere stau cu puiuții. Urlătorul începe să se lupte cu haita. Mușca în stânga și în dreapta, neținând seama de rănile din care șiroia sângele; lupta devine nedreaptă. Acum toată haita e atentă la Urlător, cerbul scăpând și fugind în adâncurile pădurii.

            Cu ultimele forte, Urlătorul o ia la fugă, aleargă și aleargă, dar e prins într-o capcană de urși.

            - Acum o să-l prindem! Că prea ne-a vânat prada cea mai bună, urla haita de lupi apropiindu-se de Urlător.

            Văzându-se înconjurat, Urlătorul gândi că i-a venit sfârșitul... Dar, familia sa îi sări în ajutor, învingând haita rivală.

            Cu timpul, rănile s-au vindecat, iar Urlătorul a înțeles că familia rămâne familie, indiferent dacă e din același sânge sau nu.

 

Urătură

Aho, aho, mame și tați,

            Stați puțin și nu urlați,

            Pe copii să îi speriați.

            Și pe voi, bunic și bunică,

            Dați-ne vă rog budincă.

 

            Lu'  Vasile si Ion,

            Le-ați dat bani că-s de la E-on,

            Dați-ne și nouă bani,

            Că nu suntem cămătari!

 

            Anu' ăsta am venit,

            Să scoatem și noi un venit!

            Să scurtez aici urătura,

            Că dacă murim de frig îi una!

           

            Am venit aici târziu,

            Mă scuzați că sunt zurliu,

            Că am avut acasă treabă,

            Să scriu această urătura bleagă,

            Ia mai mânați măi flăcăi,

            Hăi, hăi!

            La anu' și LA MULȚI ANI!

Aspirații pentru 2014

2013 a trecut. Un an bun sau rău, depinde cine-ai fost și/sau ce-ai făcut. Punct.

            Și de la capăt.

            2014 a sosit. Un an bun sau rău, depinde cine vei fi și/sau ce vei face. Pentru mine va fi un nou an școlar, ce va fi destul de interesant dacă ne uităm la anul trecut.

            Dar destul despre mine. În noaptea unui an nou, mulți oameni își fac aspirații pentru noul an, jurând să le respecte.

            Unele mari: 10 pe linie la școală!...

            Și unele mici: să învăț să înot!

            Atunci îți dai seama cât de aspirant ești. Eu? Eu am aspirații mici, mari, mijlocii, ușoare, grele, multe. Să nu am puncte scăzute la purtare (2013 mă uit la tine!), să mă înțeleg cu toți (mai ales cu domnișoarele) și să nu-mi supăr părinții.

            Voi ce aspirații aveți?  Eu v-am spus doar câteva deoarece am multe. Ca un deznodământ, vă zic:

            CHALLENGE ACCEPTED!

O intamplare foarte, foarte ciudata

Era odata, o zi de tomna, ca de n-ar fi fost, n-as mai povesti. Era rece, cetoasa, cu copacii dezbracati, ce sa mai! O autentica zi de toamna!

            Intr-o casa incalzita doar de 2 sobe se jucau doi copii, Valentina si Daniel. Acesti doi copii nu se puteau dezlipi unul de celalalt, asa ca decisera ca sa doarma amandoi in aceeasi camera.

            Venise seara. Cei doi copii nu puteau dormi.

            -Valentina, dormi?

            -Eu nu, tu?

            -Nici eu. Vrei sa jucam ceva?

            -Ce? Un, doi, trei si!

            -OK. Un, doi,trei! ZZZZZZZZZZZZZZZZZzzzzzzzz. Copiii adormisera ca doi muncitori dupa o zi grea, bustean! Unde ne aflam!?

            - Nu stiu! Copiii se trezira pe pamant violet cu cer verde. Plantele erau mici si rosii, iar copacii mari cat blocul si negri ca intunericul! Spre copii veneau 2 omuleti verzi cu antene si nasuri de furnicari. Purtau tricouri pe care scriau "Mihaela si Dan, BFF!".

            -Citrijak! Jloposh?

            -Uite, Valentina, cred ca suntem in Bulgaria! Numai acolo se vorbeste asa! Fiintele necunoscute (FN) se privira intrebator si izbucnira-n ras:

            -Puah! Hihihi! Ne cerem scuze, nu stiam ca sunteti pamanteni, dar totusi, bine ati venit pe Taramul Fanteziilor!

            -Cum va numiti? intrebara copiii. FN?

            -Nu! Pe mine ma cheama Dan, iar pe ea o cheama Mihaela, impreuna suntem BFF! Best Friends Forever!

            -Ai auzit, Valentina? soptise Daniel. Astia sunt dependentii de Facebook de care ne povestea tata!

            -Nu cred! Nu vad cladiri, nici orice forma de electricitate! Suntem pe pamant necivilizat!

            -Sa-i lasam sa vorbeasca, OK? Intre timp si FN socializasera:

            -Iiiii! Pamanteni! O sa reusesc intr-un final sa-mi termin tema la Disectie!

            -BFF, esti bala, bala cum zice diriga? SAU te-a inebunit prototipul de Facebook furat?

            - Nici una, nici alta, dar eu am nevoie de un specimen uman ca sa-mi termin tema la Disectie, asa ca la o parte! Mihaela scoase cutitul si ii ameninta pe pamantenii nostri. Valentina si Daniel nu lasa-ra garda jos!  Trasera o fuga de scoteau foc din pantofi! Nu credeau! Pur si simplu nu credeau ca o sa fie taiati! Se apucara de plans si de urlat, dar cum ne invatara grecii, frica da mai multa forta! Si fugeau si fugeau!

            Buf!

            Valentina si Daniel cazura din pat. Totul fusese un vis.

            -Am o idee! Ce-ar fi sa nu mai dormim in aceeasi camera?

            -Cred ca e o idee buna, Dane! Somn usor!

            -Stai, eu vroiam sa dorm aici! Uf, uf!

Winter Wonderland

Every year, we come to the end of November, and we ask ourselves: "What's next?". Well, as a matter of fact, it just happens that I, Enache Emanuel, am here to tell you what's next:

            We come back from school. We see the naked trees, screaming for help. They offer no resistance against the cutting wind. We come home. We eat, do our homework and go to sleep. A tear comes from everybody's eye. Summer is gone.

            They wake up. A torrent of thoughts comes to their mind. They go to their windows. They can't believe it. A white blanket covers the whole landscape. Feathers rain from the sky as they scream their happiness. Winter is upon them! They quickly dress up. When they open their doors a freezing cold cannon ball hits them in their faces. They see their friends laughing with a snowball in their hands. They jump in the snow as they don't care. Their friends join them. Winter is upon them!

            Night comes. I come back to my houses' door. I cry as that day passed away. " Don't worry, child! Winter didn't end!", My parents tell me. I begin to laugh. I was so foolish! I undress and begin to eat. So hot food! I begin my homework. "Pen, pen, tell me, what do you write about today?"

            "A winter wonderland, little sir! A winter wonderland..."

            He begins to write. I watch as he draws winter with his words.

" I'm amazed. You are great at writing!"

            "Thank you, little sir! Thank you! Wait! Don't YOU need to write about this?"

            "Well..."

            "<sigh> All right! So: Winter is a snow paradise. Guarded by snowmen, full of angels at every step, and populated by children's fantasies. How is that, little sir?

            "Perfect! But continue with this: Children fight with snowballs with the zeal of an angel. Santa Claus watches and laughs. His elves want to know what to get for the children-

            "A talking little sergeant, a singing bunny, a dancing doll and a lightning quick bycicle!"

            "When did you grow a mind full of imagination, my pen?"

            "When your little brother kept writing to Santa Claus all of these silly things!"

            "What do you call silly, soldier?"

            An army of talking sergeants, bunnies, dolls and bicycles faced them. They were alive! Dancing and singing, laughing about what the pen and I were saying!

            " Just sleep, child, a bearded man in red said. Just sleep..."