diplome concursuri noi 2013

Povești la gura sobei

 

 

Într-o zi de iarnă friguroasă, cu ger de îți înghețau mustățile, cu o furtună de zăpadă care te lua pe sus și dacă ai fi căzut te-ai fi transformat în om de zăpadă, m-am întâlnit cu Ursu’!

Bună ziua, Ursu’!

Salut ficior!

Ursu era un bătrân înalt, încă în puteri, cu o barbă abia rasă, cu ochi căprui, păr alb, blând și harnic, prieten al bunicului încă din comunism. Se întâlniseră în închisoare, unde fuseseră trimiși din motive politice.

     Ursu’, Ursu’, te rog, spune-mi o poveste!

Atunci hai la gura sobei ficior, dar spunei bunicului să-mi dea un pahar cu vin ca să mă încălzesc. La gura sobei, eu m-am așezat pe jos și Ursu’ pe un scaun.

A fost odată un țăran șiret ca o duzină de vulpi la un loc. Îl chema Păcală și venise în satul țărănesc fără mașini, doar cu căruțe. Păcală ista a muncit pe alte meleaguri până acu, a păcălit toți isteții și proștii din țară, până a câștigat bani mulți, atât de mulți încât avea căruțele pline cu bani. Ajuns la barieră, vede grănicerul cum sta ca mort la văzul unei asemenea năzdrăvănii, că Păcală era cu două căruțe legate din urma mașinii. Păcală dacă l-a vazut încremenit i-a aruncat și grănicerului un sac cu bani.

Na, să te saturi, că știam că vrei șpagă! ș-a plecat. Mergând cu mașina, Păcală aruncă peste tot cu bani, până când a rămas cu o căruță goală.

Să nu mai văd cerșetori în satu meu! Oamenii stând la taifas, spuneau:

Văleu! Câți bani are Păcală ista!

O venit Păcală în sat?! Doamne păzește!

Ursu’ gesticula, sărea de pe scaun, urla și scotea sunete unde era cazul, de parcă era în poveste, dar nu uita să pună lemne pe foc.

De-ar putea Păcală să ne scape de popă... Păcală stând într-un copac, pândindu-i pe oameni le strigă:

Cine e acest popă?

Cine-ntreabă? Spun oamenii uitându-se pe sus...

Ăla la care vă rugați zi de zi și noapte de noapte!

Văleu e Domnul!

Deci cine e acest popă?

Doamne ai uitat de satul nostru, ș-am primit un popă leneș, gras, drăcos și crud!

Cum așa?

Păi nu merge la biserică, mănâncă și mănâncă, ne bate pe toți cei ce nu îl plătesc și ne cere și taxă! Auzind acestea Păcală sare ș-o zbughește acasă. Când noapte-a venit, Păcală a furat calul popii, căci popa a zis că dă 100 de galbeni celui ce-i fură calul.

În tot acest timp, Ursu’ se scărpina-n cap, făcea voci, vorbea ca din gură de înger și...lua câteodată și o dușcă de vin. Cufundat în poveste, eu am adormit și m-am sculat abia la sfârșit .

Acuma ficior i-a spune tu de ce-l chema pe om Păcală!

Pentru că păcălea!

Bun! Ș-acum, la culcare că e 9!

Noapte bună, Ursu’!

Noapte bună, ficior!

Pastele

O lumină îți atinge pleoapele... O mână invizibilă le deschide... cineva te cheamă... într-un loc sfânt...

Îți începi ziua normal, apoi te pregătești pentru ceva divin... Paștele...

Ajungi la biserică, corul sfânt a început să cânte. Preotul îți este profesorul de istorie a lui Iisus. Îl asculți cu mare grijă, Dumnezeu te obligă, icoanele te privesc zâmbind.

-         Ai venit!

Te uiți sus, Dumnezeu ți-a vorbit prin rugăciune.

-         Amin! Dumnezeu v-a creat și el vă binecuvântează cu harul lui divin. Amin!

Soarele s-a ridicat sus de tot. Lumina atinge un copil. Un tânăr creștin adevărat. Ți se face somn...

Corul te ține într-o atmosferă specială. Te gândești dacă ai păcătuit mult, dar corul nu te lasă deloc în pace. Cântă despre cel ales, despre un trimis al lui Dumnezeu... Icoanele se luminează, lumina  te orbește, gândul de a păcătui te sperie... adormi încet, încet, încet...

O lumină îți atinge pleoapele....o mână invizibilă ți le închide... cineva te cheamă...într-un loc sfânt...

Zi-le de vara!

Zi de vară

Este o zi frumoasă de vară...

Soarele blând aruncă sulițe de aur pe pământul fin. În câmpia aurie furnicile lucrează pomii încărcați de lumină și culoare care ăși arată frumusețea. Pădurea umbroasă își ocrotește vietățile. Pe pajiștile odihnitoare florile întâmpină călătorii cu mirosuri îmbătătoare.

Cerul se dogorește...adie un vânt călduț...eu am ieșit pe câmp la joacă. Obrajii îmi sunt roșii și ochii senini. Soarele mă alintă cu brațele sale fierbinți. Anul mi-a trimis fiica lui cea strălucitoare să mă îmbrățișeze.

Am adormit...ea mă leagănă încet. Ochii îmi sunt întredeschiși.

Ce frumoasă e vara!

Parca ieri ma chinuiam sa creez acest blog. Va multumesc pentru cele 600 de vizualizari! Inca odata multumiri! Pregatiti-va pentru o alta creatie!

O felină jucăușă, D'artagnan

 

 

 

După ce vin de la școală, în tufiș mă așteaptă un prădător prietenos. Când trec pe lângă tufiș...bam! sare la luptă cu șireturile. E o felină mică, e drăguț și începe cu litera m. E marele și popularul motan!

Numele lui e D’artagnan. El e un motan cu pete albe, maro și negre, are o voce care îți unge sufletul cu miere, are ochi verzi, gheare mici și un comportament amuzant.

El este motanul meu.

coordonator, Maria Tomulescu, doamna diriginta

Toamna...

Regatul lalelelor stilizate

OFFF, SOARELE ACESTA

LECTURA

Lectura în viața mea

Lectura este pentru mine o formă de distracție. Când sunt liber, citesc. Când mi-e rău citesc. Când mă plictisesc citesc. Citesc mereu. Chiar și acum îmi citesc scrisul.

Lectura pentru mine este ca regele pentru regină. Indispensabil.

Când citesc “ Robin Hood“ nimeni nu mă poate îndupleca să nu citesc.

Când citesc opere de I. L. Caragiale râd cu lacrimi de bufon. De neoprit.

Lectura e ca o prietenă foarte bună pentru mine și de aceea o ador.

Lectura e indispensabilă pentru mine.

Dragă vacanță

 

Dragă vacanță, zeiță a căldurii, mult m-ai bucurat, mult m-ai întristat. Mi-ai adus ziua mea de naștere și libertatea, dar mi-ai luat prietenii și învățătoarea. Mi-ai adus căldura cea cu două fețe: căldura cea blândă și bună și căldura cea cotropitoare și nemiloasă. M-ai lăsat să mănânc înghețata dulce și răcoritoare, dar nopțile le-a lăsat nedormite și m-a făcut să vomit. Mi-ai adus lumină afară și întuneric înăuntru. Te-ai bătut în cuvinte cu Toamna pentru libertatea mea.

Destulă ți-a fost domnia!, Toamna ți-a spus. Dar tu n-ai luptat. Ai fugit în Brazilia sau alte țări.

Mult m-ai bucurat, mult m-ai enervat.

la povesti la bojdeuca lui Creanga

Premiul de la bojdeuca lui Ion Creanga

ROMÂNIA MEA!

Cum e România mea?

Am o vilă supraetajată. Mă duc la balcon și mă uit în jur: Parade românești, populare, călușarii. În spate e armata română a lui Carol. Pământul îi gâdilă la picioare deoarece hora a început!

Norii de sus s-au oprit din joacă fiindcă văd soarele cum joacă. Cu ploile lor au oprit circulația. Soarele luminează parada arătându-le oamenilor trecutul. Ei joacă, călușarii la fel, soarele ce să mai spun...

Parada crește, soarele e în frunte, celebritățile cântă, oamenii dansează, parlamentul pe amândouă, iar rommii aduc 6 cai frumoși, muncitorii fac drumurile pentru parada, ceilalți muncesc repede să meargă la paradă și ei. Importul fuge. Exportul vine. Construcțiile răsar. Recoltele învie. România bate recordurile!

Europa vrea să petreacă la fel. Asia și ea. Euroasia devine România. Africa se roagă ca apele să sece pentru a veni la noi! Obama construiește poduri către noi, Moldova e anexată de România...

Terra devine România!

                                                            Enache Emanuel, clasa a V-a B

                                    Liceul teoretic “ Lascăr Rosetti“ Răducăneni

                        Concursul : “Cum e România ta?

                        Cum ai vrea să fie România noastră?”

Le multumesc celor care mi-au acordat din timpul lor pentru a imi citi scrierile!

Va multumesc pentru cele 400 de vizualizari. Ma voi stradui sa nu va plictisesc cu scrierile mele si va doresc lectura placuta. Va mai scriu maine sa va spun impresiile de la bojdeuca.

Ograda bunicii

Ograda bunicii

A venit toamna de 2 luni...

Blocul din Răducăneni a fost reședința mea până acum.

Dar bunica? Ce mai face ea? Oh, ea! Să vedem...

Am ajuns în casa mea din Bohotin: Casă, dulce casă!, gândul meu urla în deșertul neuronilor evoluați. Poarta era deschisă. E semn că bunicul a fost acolo. GPS-ul meu din amintiri avea o destinație precisă: Ograda

Inima mă ducea la bunica, creierul în camera mea, dar picioarele dominante călcau spre ogradă.

Acolo era... grajdul, podul( plin cu șoareci), fierăria, magazia, butoaiele, lemnele, grădina! Toate erau acolo alcătuind țesutul amintirilor pierdute în trecutul crud.

Cocosul guraliv, cântăreț și nebun urla de zor, încercând să recreeze un ritual de împerechere. Puii speriați zburau, zburdau și fugeau de cocoș, toate în același timp. Găinile ascultau nebunul guraliv de parcă ce făcea era artă pură.

Pe stâlp era barza în cuib, rândunicile pe acoperișuri și ciorile bătăușe păsărind de zor că zici că au luat nota 10 la muzică.

și eu eram acolo, privind spectacolul, auzind concertul, blocat de atâta zgomot.

și bunica, ea stătea cu mâinile sus, așteptând momentul oportun pentru o sperietură.

DIPLOMA CONCURS PREMIUL al III-lea

DIPLOMA CONCURS MIRCEA SANTIMBREANU DIN PARTEA MUZEULUI NATIONAL AL LITERATURII ROMANE

VISUL

             Era o noapte de iarnă. Copilul, muncit de atâtea teme şi învăţături de şcoală, s-a trezit în toiul nopţii. Buimăcit de brusca oprire a muncii lui Moş Ene, se ridică şi se uită pe fereastră. Luminile puternice ale maşinilor îi trezesc ochii leneşi. Ei cresc mari cât urechea şi sunt interesaţi ca un om în ţară străină.

            Deodată, păsări magnifice mai albe decât barba lui Dumnezeu, mai strălucitoare decât Soarele şi mai multe decât frunza şi iarba opresc întunericul şi îl alungă. Florile mici şi îngheţate se topesc şi toate cresc într-un mare Yggdrasil al românilor. Acesta are un miros mai frumos decât o mama, o înălţime mai mare decât a tuturor plantelor puse una peste alta, o frumuseţe demnă de Afrodita, nişte roade mai dulci decât iubirea şi mai sănătoase decât credinţa. Totul în jurul lui creşte, devine mai bun, mai frumos, mai iubitor.

           Copilul simte schimbarea ce-i creşte din trup şi merge la oglindă. Avea aripi! Devenind uşor transparent, trece prin toate obstacolele şi ajunge în ceruri unde dă de o poartă ferecată în aur şi lumină. Un bătrân păzeşte poarta şi-l priveşte întrebător. Copilul, bulversat, ar dori să ştie unde se află, iar bătrânul, citindu-i, parcă, gândurile, îl ia în braţe şi deschide poarta. Mintea-i strigă că e Raiul, dar lumina puternică ce-l loveşte drept în faţă îl preocupă mai mult. După ce lumina care l-a întâmpinat cu atâta ardoare s-a mai potolit, copilul se arată mirat. Credea că Raiul e o mare biserică însă, se pare, s-a înşelat.

            Grădina din faţa casei lui semăna cu Raiul. Cei doi pomi – al Inteligenţei şi al Sănătăţii, botezaţi aşa de bunica – semănau perfect cu Pomul Cunoaşterii şi Nemuririi.

             Însă cine era bătrânul? Într-un moment de enigmatică sclipire, copilul realizase că era însuşi Sfântul Petru. Imediat după recunoaştere, Sfântul Petru, cu înţelepciunea-i fără margini, întreabă mirat:

De unde ştii cine sunt?

Dar de unde ştii că Te ştiu?, întreabă la rându-i copilul.

Păi eu sunt Sfântul Petru şi citesc gândurile oamenilor, dar tu nu eşti sfânt.

Eu, deşi sunt doar un copil, am mâncat din Pomul Inteligenţei!

Vai! Eşti şi deştept, şi explorator!

Bucuros şi uimit de copilul ce încă-I stătea în braţe, Sfântul Petru I-a spus:

Pentru darurile pe care le-ai moştenit, o să poţi veni în fiecare seară aici, în Rai

…. Însă dimineaţa se apropie şi vraja se rupe… Copilul se trezeşte, deschide ochii mari şi şopteşte:

Îţi mulţumesc, Sfinte Petru!

Am obtinut Premiul al III -lea la Concursul de creatie literara "Mircea Santimbreanu ", maine voi publica eseul cu care am participat si pentru csre am primit si un Premiu special din partea Muzeului Literaturii Romane

Humanty's Heroes

Humanty's Heroes

            Heroes…who are our heroes? They are those people with supernatural powers (that is why, sometimes, they are called ‘superheroes’), people who did big things, such as taking part in revolutions, top secret military operations, saving an important person, or capturing a terrorist leader, etc.

            In my opinion, the most important ancient heroes are:

1. Perseus- the Greek hero who killed Medusa;

2. Hercules-the Roman hero with an incredible strength;

3. Hatshepsut- the first woman who became a Pharaoh;

4. Decebal- the Dacian leader who committed suicide so he would not become a Roman prisoner; he also led his people in the mountains;

5. Magellan- the man who proved that the world is spherical.

            If I think of the modern times, I would consider heroes, or superheroes, the following figures, even if they are fictional characters:

1. Spiderman- the teenager with spider powers and the guardian angel of New York;

2. Superman- the man with many supernatural powers;

3. Batman- the man with bat powers, incredible gadgets and the guardian angel of Arkham City;

4. Batwoman- Batman’s sidekick;

5. Robin- occasionally Batman’s sidekick and the leader of the Teen Titans.

            As we can see, there are many superheroes, everyone having an arch enemy. You never know when an animal will bite you and you become a mutant. You never know when a villain arises and you are the only one who can stop him/her. Moreover, you never know when someone or something leads you to a darker path.

            I have never thought about becoming a superhero as it is impossible. But, I am good at computers, so I can easily be the man behind a superhero. I think that nowadays, the world is a prisoner of terror. For example, Africa is a battlefield which hosts a never ending war; America is the home of terrorism, Asia’s nature is being torn apart, while Europe is the victim of many wars and therefore, a prisoner of violence.

            Thus, I ask myself: “Where are the heroes?” “Where are the sidekicks?” “Where is the peace?” “Where are the times when everyone did not want money, but the chance to adventure?” The only certain answer is that the world is a battlefield on which we are the victims, but we can definitely change this situation.

            A hero or a villain? A hero who spreads happiness everywhere and protects the world…or a villain who gets the power no matter what? I know who I am inside and who I am going to become. But who are you inside? “That is the question...”

           

Marcel Glaskie

acesta este site-ul prietenului meu Marcel Glaskie

Părinții fondatori ai comunei Răducăneni, Hatmanul Răducanu Roset și fiul său, Lascăr Rosetti, ar fi foarte mândri să vadă progresul sistemului educațional din Răducăneni, care este în mod constant susținut și asistat de primarul comunei, domnul Neculai Botezatu.

În secolul al nouăsprezecelea şi la începutul secolului 20, copiii de familii de evrei au primit educaţia lor într-un sistem religios cunoscut sub numele de "Heder". Aceasta a fost, de obicei, o cameră  în care un grup de copii stătea cu un profesor şi învăţau să citească ebraică, în scopul de lecturii de  rugăciuni şi citirea din Vechiul Testament, Biblia, cunoscută sub numele de "Tora".

La începutul secolului 20 populaţia evreiască din Răducăneni a început să scadă, ca urmare a familiilor care au migrat  în Anglia şi America, pentru a evita multe pogromuri din Basarabia (pogromul - cuvânt rusesc, este o forma de atac violent al unei mulţimi  îndreptat împotriva unui grup minoritar) care i-a ucis în mod constant pe evrei pe străzile din oraşele de frontieră române.

In 1914, Dl. Zinger un membru de frunte al comunităţii evreieşti din Răducăneni, care a dorit să îmbunătăţească nivelul educaţional al copiilor evrei din localitate, a construit o clădire nouă numită şcoală. Această şcoală a avut trei săli de clasă şi o sală pentru profesori.

 Intre anii 1924 -1940 băieţii şi fetele au fost separați şi au primit educaţie diferită. Școala de băieți a fost gestionată de către dl Vasile Mardare, în timp ce Școala de fete a fost gestionată de către doamna Olga Iacomi. Instrucţiunile au fost furnizate în ambele limbi idiş şi română, în idiş, de către profesori evrei şi în limba română de către profesorii din şcoala românească locală. (Idiş este o limbă vorbită de evrei europeni).

Această clădire încă există şi funcţionează și astăzi ca o școala primara pentru elevii cu vârste cuprinse intre 9-11 și  şase profesori. Sistemul de învățare este următorul: trei clase învață dimineața și trei clase după amiaza. Clădirea este acum cunoscută sub numele de "Şcoala Numărul doi". (Note istorice prin amabilitatea doamnei Coca Codreanu, profesor şef al Teoretic Liceul "Lascăr Rosetti").
          Eforturile domnului Zinger de a introduce învăţământul laic s-au izbit de cu tărie de opoziția liderului spiritual hasidică de la Răducăneni, rabinul Shalom Halpern. Disputa a cauzat demisia rabinului Halpern și plecarea acestuia din Răducăneni pentru o nouă poziţie în Vaslui. În  ultimii ani i-am cunoscut pe mai mulți bărbaţi în vârstă evrei care trăiesc în Israel, care amintesc de şcoală, la care ei încă se referă în continuare cu numele "Şcoala Zinger".
          Prima mea vizită la şcoala numărul doi a fost mai 2011, mi s-a dat un tur realizat în limba engleză de către un tânăr student de şcoală, Emanuel Enache, care, de asemenea, m-a prezentat profesorilor. La vizita mea următoare în septembrie 2011, cu sprijinul primarului şi directorul şcolii, am lansat o placa în trei limbi pe peretele frontal al şcolii, indicând că aceasta a fost considerată ca o clădire istorică. Un grup mare de copii de la şcoală au luat parte la ceremonie, printre care și prietenul meu, Emanuel, care a făcut din nou posibil dialogul meu cu copiii. In ziua următoare am vizitat atât cele trei clase de dimineaţa cât şi împreună pe cele trei de după-amiază, şi am vorbit cu copiii, şi le-am oferit băuturi răcoritoare și prăjituri .
          În  numele familiilor de evrei care au încă o memorie caldă pentru Răducăneni, am donat o sumă mică de bani la şcoală, pentru a aduce o sursa de apa la clădire.
          Pe site-ul meu Răducăneni am dedicat o pagina Școlii nr. 2 pentru a primi informaţiile istorice despre şcoală, pe care le-am încărcat cu plăcere.

( Enache) Emanuel – O zi primar

Introducere

...-  și pentru luni: o compunere în care să vorbiți despre voi, dacă a-ți fi o zi primar!

Eu aș aduce wreslingul în Răducăneni!

Eu aș face renovări la școală!...

Acestea au fost cuvintele care m-au trimis la avionul România – Imaginație Land. În avion am tot auzit melodia O zi primar – Doamna Dirigintă feat. Colegii. Când am ajuns la Hotelul Vise Frumoase, m-am dus în camera mea. Ghici! Ce mi s-a întâmplat? Am adormit!

Capitolul I

07:30

Domnule primar, ați adormit aici!

Ce?....ZZZZ...

Domnule primar!

Ce e? Ce e? A luat foc Primăria? Cheamă Primarul! Primarul! Stai... eu sunt primarul. Corecție: cheamă-mă! Cheamă-mă!

Domnule primar, calmați-vă. E ziua reparării orașului. Trebuie să-mi spuneți ce ve-ți face casă le spun muncitorilor.

Păi...ce să fac? Să văd Școala nr. 1...

Capitolul II

și așa am pornit spre școală pe jos, deoarece fiul meu  a distrus mașina. Pe drum spre școală am observat muncitorii lucrând la trotuare. Le pavează. Oricum le voi da mai mult de lucru.

La școala nr. 1

07:40

Am pornit spre cancelarie. Am bătut la ușa cancelariei.

Intră!

Am intrat. Directoarea s-a ridicat:

Ooo! Ce surpriză, domnule primar! Bună ziua! O cafea? O știre la TV?

Nu, nu am timp. Care sunt probleme școlii pe astăzi?

Nu avem hârtie igienică.

O cumpărați din fondul clasei. Next!

Nu avem paznici.

N-aveți nevoie deoarece copiii sunt niște îngeri. Next!

și cam atât...

atît? Dar voi o duceți bine!

Dar domnule, după ore școala se transformă în ring de box! și copiii fumează!

Elevii?! Dar ei sunt VIITORUL! Atunci voi pune un polițist la o intrare , altul la cealaltă, doi vor patrula pe coridoare și patru în curte! Trimite un elev să dea mesajul la Poliție!

Mulțumesc domnule Primar! Bună ziua!

După asta am plecat...unde acum?

Capitolul III

Hmm...o paradă n-ar strica...am pornit spre primărie. Acolo am luat polițiștii, mașina de paradă și muncitorii.

Pe stradă la paradă

08:00

Dragi cetățeni, pe data de 21.10.2012 ve-ți putea lua rechizite pentru copii gratis! Ați auzit bine! G.R.A.T.I.S.! Nu-i lăsați pe copii să se bată, nu-i lăsați să fumeze ! lăsați-i să învețe!rromul acela care fumează acum poate fi noul viceprimar. Băiatul de colo poate fi reprezentantul comunei noastre la matematică! Învățați să lăsați! Rechizite gratis din nou!

Hip-hip...ura! hip-hip...ura!

14:30

Uau, dar am obosit! Unde acum?...

Capitolul IV

mi-e foame, ei bine, înapoi la primărie. În sala de mese:

Dragi colegi pauză de masă!

Va plăcut ce am făcut astăzi?

Da, da, da, da!

Chiar?! Sunteți cei mai buni angajați. Vă dau o mărire de salariu.

Uraaaaaaaaaa!

Domnule primar, dar am rămas fără polițiști la secție!

Înjumătățește garda primăriei!

Da domnule primar!

Domnule primar am rămas fără bani!

Ia banii ăștia și pune-i la banii primăriei.

Da domnule primar!

Domnule primar ați decis ce vom repara din Răducăneni?

Da, școlile nr. 1 și nr. 2. Vizitează cancelaiile pentru mai multye detalii.

Da domnule primar!

Capitolul V

15:00

Hmm, unde acum?

Să văd ce mai fac muncitorii la pavare.

15:10

N-ați termin încă?

Nu domnule primar, deoarece jumătate dintre muncitori au plecat să renoveze școlile.

Atunciu caută oameni și spune-le că dacă vă ajută vor primi 50 de lei.

Da domnule primar, dar fără dumneavoastră muncitorii ar lenevi. Abia când ați ajuns au început să muncească mai cu spor.

Atunci spune-le că dacă mai lenevesc mult și nu termină până luni le voi înjumătăți salariul!

Ce idee domnule primar! O zi buna!

și tie la fel! Cât e ceasul? Vai ! e 15:20! Trebuie să mă grăbesc! Dar spre ce să mă grăbesc?

Capitolul VI

am uitat ! la 15:30 e spectacolul cu Nae și Vasile! și eu îi voi acompania! Să chem un taxi! Taxi!

15:30

La teatru cu Nae, Vasile și Emi în spectacolul ,,Școala Show

Emi: m-am plictisit! Ce să mai facem băieți?

Nae: cu pauza asta de o oră te plictisești amarnic!

Vasile: de aia sunteți ca semaforul? Ce-ați făcut că vă ia toți dracii!

Emi și Nae: nimic!

Vasile: mințiți! Ați flirtat cu elevele? V-au pupat? și nu m-ați inclus?

Emi și Nae: am vrea noi...își pun mâinile la gură.

Vasile: vă fac sushi dacă nu îmi spuneți cine sunt cele care v-au pupat!

Emi și Nae: Maria și Ana!

Vasile: urâtele? V-au pupat? De ce sunt roșii camerele toamna?

Emi: pentru că ne e rău...

Nae: ne-au infectat!

Vasile: cum să vă infecteze? Doar nu sunt zombi!

Nae( se uită la ce fericit) m-a sărutat Ana-Maria...( își pune mâna la gură)

Vasile: v-a sărutat zeița!?!!!( înecepe să îi fugărească cu mătura)...

Ador să joc teatru! Vai! Balul Bobocilor! Trebuie să fug!

Capitolul VII

16:10

Liceul Teoretic Lascăr Rosetti( sala de festivități)

Muzică: la școlaă nu dorm! La școală nu dorm! Nu am somn!nu am somn! Zorii zilei mă prind, cum în școlă mă plimb, pentru că la școlaă nu dorm!

Elevii dansează, fetele și băieții se mișcă de parcă ar fi la Dansez pentru mine! Cu muzică rap, eu și profesorii dansăm ca la 20 de ani, băuturile curg ca Niagara, sucul se aduce cu cisterna...

04:00

Toți dorm în sală, doar eu am rezistat.

Eu toamna mă culc! Bam!...am căzut lat.

07:30

Hotelul Vise Frumoase

Avionuol meu! Trebuie să plec!

și am plecat din Iamginație Land cu o poveste demnă de Oscar.

Încheiere

Povestea e scrisă, elevii sunt în clasă, să înceapă spectacolul:

Diriginta: bună ziua!

Elevii: bună ziua!

Diriginta: ce-am avut de pregătit pentru astăzi? Ionela.

Ionela: o transcriere și două compuneri dintre care una era opțională.

Eu: Oooo, nuuuuuuuuuuuuuu!

Scrisoare

Dragă vacanță

Dragă vacanță, zeiță a căldurii, mult m-ai bucurat, mult m-ai întristat. Mi-ai adus ziua mea de naștere și libertatea, dar mi-ai luat prietenii și învățătoarea. Mi-ai adus căldura cea cu două fețe: căldura cea blândă și bună și căldura cea cotropitoare și nemiloasă. M-ai lăsat să mănânc înghețata dulce și răcoritoare, dar nopțile le-a lăsat nedormite și m-a făcut să vomit. Mi-ai adus lumină afară și întuneric înăuntru. Te-ai bătut în cuvinte cu Toamna pentru libertatea mea.

– Destulă ți-a fost domnia!, Toamna ți-a spus. Dar tu n-ai luptat. Ai fugit în Brazilia sau alte țări.

Mult m-ai bucurat, mult m-ai enervat!

Scrisoare catre doamna mea invatatoare Mihaela Chetrosanu

Cei patru ani de scoala

Aceasta compunere este mesajul meu de adio pentru doamna invatatoare Mihaela Chetrosanu.

Aveam 7 ani pe atunci…

Era toamna…anotimpul ce aduce invatatura cea greu de imblanzit. Sfios mergeam tinut de manuta tremuranda a mea de mama. Mergeam spre scoala…o casa plina de 4 adulti nervosi cu creta in mana dreapta si in stanga cu un trandafir. Intrasem in clasa unde erau colegii mei vechi si noi. Invatatoarea era aacolo. Ea ne-a salutat , ne-a spus ce vom face, ne-a dat manuale, orare si creioane. Atunci mi-am dat seama ca nu va fi greu.

Dupa ce am terminat primul an scolar am luat-o de la capat dar cu ore noi, orare noi, lectii noi si profesori noi. Inceputul si sfarsitul au fost la fel. Dar au inceput sa curga valuri de ura, invidie, batai, tipete. Mi s-aa facut frica si am inceput sa fiu mai rapid, mai inteligent si mai invidiat.

Al treilea an a fost cu totul mai greu. Profa era mai nervoasa, mai usor de suparat si mai greu de inveselit. Atunci au inceput sa se deschida pagini noi, capitole noi si ore noi noute. A fost frumos dar greu, lung dar usor. Erau mereu combinatii de lucruri diferite.

Am uitat sa spun de la inceput cum arata invatatoarea, era blonda cu parul lung, ochi sclipitori, cu vesta, pantaloni si papuci cu toc. Pe scurt o femeie normala.

Al patrulea an a fost un razboi de romani desteptati, eroi de povesti, domnite ale frumusetii, sarguinte, caiete terminate, etc. toate cu un general  autor inteligent.

Caietele se impovarau cu haine negre albastrui brodate cu semne de punctuatie. Rani ca de fier tineau mainile soldatilor elevi cu sabiile cu varfuri negre si subtiri.

Anii tineri ai claselor primare s-au topit sub lumina timpului. Acum ne imbarcam pe vaporul clasei a V-a .

Invatatoarei mele ii spun :

LA REVEDERE SI SUCCES !