Părinții
fondatori ai comunei Răducăneni, Hatmanul Răducanu Roset și fiul său, Lascăr
Rosetti, ar fi foarte mândri să vadă progresul sistemului educațional din
Răducăneni, care este în mod constant susținut și asistat de primarul comunei,
domnul Neculai Botezatu.
În secolul al nouăsprezecelea şi la începutul secolului 20,
copiii de familii de evrei au primit educaţia lor într-un sistem religios
cunoscut sub numele de "Heder". Aceasta a fost, de obicei, o
cameră în care un grup de copii stătea
cu un profesor şi învăţau să citească ebraică, în scopul de lecturii de rugăciuni şi citirea din Vechiul Testament,
Biblia, cunoscută sub numele de "Tora".
La începutul secolului 20 populaţia evreiască din Răducăneni a
început să scadă, ca urmare a familiilor care au migrat în Anglia şi America, pentru a evita multe
pogromuri din Basarabia (pogromul - cuvânt rusesc, este o forma de atac violent
al unei mulţimi îndreptat împotriva unui
grup minoritar) care i-a ucis în mod constant pe evrei pe străzile din oraşele
de frontieră române.
In 1914, Dl. Zinger un membru de frunte al comunităţii evreieşti
din Răducăneni, care a dorit să îmbunătăţească nivelul educaţional al copiilor
evrei din localitate, a construit o clădire nouă numită şcoală. Această şcoală
a avut trei săli de clasă şi o sală pentru profesori.
Intre anii 1924 -1940
băieţii şi fetele au fost separați şi au primit educaţie diferită. Școala de
băieți a fost gestionată de către dl Vasile Mardare, în timp ce Școala de fete
a fost gestionată de către doamna Olga Iacomi. Instrucţiunile au fost furnizate
în ambele limbi idiş şi română, în idiş, de către profesori evrei şi în limba
română de către profesorii din şcoala românească locală. (Idiş este o limbă
vorbită de evrei europeni).
Această clădire încă există şi funcţionează și astăzi ca o
școala primara pentru elevii cu vârste cuprinse intre 9-11 și şase profesori. Sistemul de învățare este
următorul: trei clase învață dimineața și trei clase după amiaza. Clădirea este
acum cunoscută sub numele de "Şcoala Numărul doi". (Note istorice
prin amabilitatea doamnei Coca Codreanu, profesor şef al Teoretic Liceul
"Lascăr Rosetti").
Eforturile domnului Zinger de a introduce învăţământul laic s-au izbit de cu tărie de opoziția liderului spiritual hasidică de la Răducăneni, rabinul Shalom Halpern. Disputa a cauzat demisia rabinului Halpern și plecarea acestuia din Răducăneni pentru o nouă poziţie în Vaslui. În ultimii ani i-am cunoscut pe mai mulți bărbaţi în vârstă evrei care trăiesc în Israel, care amintesc de şcoală, la care ei încă se referă în continuare cu numele "Şcoala Zinger".
Prima mea vizită la şcoala numărul doi a fost mai 2011, mi s-a dat un tur realizat în limba engleză de către un tânăr student de şcoală, Emanuel Enache, care, de asemenea, m-a prezentat profesorilor. La vizita mea următoare în septembrie 2011, cu sprijinul primarului şi directorul şcolii, am lansat o placa în trei limbi pe peretele frontal al şcolii, indicând că aceasta a fost considerată ca o clădire istorică. Un grup mare de copii de la şcoală au luat parte la ceremonie, printre care și prietenul meu, Emanuel, care a făcut din nou posibil dialogul meu cu copiii. In ziua următoare am vizitat atât cele trei clase de dimineaţa cât şi împreună pe cele trei de după-amiază, şi am vorbit cu copiii, şi le-am oferit băuturi răcoritoare și prăjituri .
În numele familiilor de evrei care au încă o memorie caldă pentru Răducăneni, am donat o sumă mică de bani la şcoală, pentru a aduce o sursa de apa la clădire.
Pe site-ul meu Răducăneni am dedicat o pagina Școlii nr. 2 pentru a primi informaţiile istorice despre şcoală, pe care le-am încărcat cu plăcere.
Eforturile domnului Zinger de a introduce învăţământul laic s-au izbit de cu tărie de opoziția liderului spiritual hasidică de la Răducăneni, rabinul Shalom Halpern. Disputa a cauzat demisia rabinului Halpern și plecarea acestuia din Răducăneni pentru o nouă poziţie în Vaslui. În ultimii ani i-am cunoscut pe mai mulți bărbaţi în vârstă evrei care trăiesc în Israel, care amintesc de şcoală, la care ei încă se referă în continuare cu numele "Şcoala Zinger".
Prima mea vizită la şcoala numărul doi a fost mai 2011, mi s-a dat un tur realizat în limba engleză de către un tânăr student de şcoală, Emanuel Enache, care, de asemenea, m-a prezentat profesorilor. La vizita mea următoare în septembrie 2011, cu sprijinul primarului şi directorul şcolii, am lansat o placa în trei limbi pe peretele frontal al şcolii, indicând că aceasta a fost considerată ca o clădire istorică. Un grup mare de copii de la şcoală au luat parte la ceremonie, printre care și prietenul meu, Emanuel, care a făcut din nou posibil dialogul meu cu copiii. In ziua următoare am vizitat atât cele trei clase de dimineaţa cât şi împreună pe cele trei de după-amiază, şi am vorbit cu copiii, şi le-am oferit băuturi răcoritoare și prăjituri .
În numele familiilor de evrei care au încă o memorie caldă pentru Răducăneni, am donat o sumă mică de bani la şcoală, pentru a aduce o sursa de apa la clădire.
Pe site-ul meu Răducăneni am dedicat o pagina Școlii nr. 2 pentru a primi informaţiile istorice despre şcoală, pe care le-am încărcat cu plăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu